Vard-O istorie ambigua
Salutare, dragi prieteni intru calatorie si, mai ales, salutare, dragi prieteni ai Vardului.
Orice locatie, orasa sau sat, are o istorie, o poveste care ii contureaza ceea ce cunoastem noi sub denumirea de "evolutie". Unele povesti sunt ceva mai bine cunoscute, referindu-ne la tinuturile sibiene, putem vorbi de Sibiu, ca oras, si ceva sate de pe Valea Oltului sau din Zona Tarnavelor. Acelasi lucru s-ar putea spune si despre Valea Hartibaciului, daca zona ar fi ceva mai cunoscuta, cu precadere sursa noastra de subiect al blogului, satul Vard.
Da, "miculuta" localitate de langa Agnita este un loc plin de istorie; asta nu inseamna ca ea este si cunoscuta.
Povestea acestor taramuri sunt stravechi.
Acum, mai multi ani de zile, pe teritoriul satului Vard, a avut loc niste sapaturi arheologice, sub coordonarea profesorului universitar Zeno Pinter. Acolo au fost gasite diferite unelte si arme de provenienta celtica.
"Hmmm... Ce-i cu celtii pe aici?"
In vremea antichitatii, pana la Burebista, multe teritorii din actuala Transilvanie, erau ocupate de celti. Ei proveneau din Vestul Europei, si veneau aici, in mare parte, pentru jaf. Dupa ascensiunea lui Burebista, si crearea statului dac, celtii sunt nevoiti sa parasesasca teritoriile ocupate, lasand in urma multe lucruri care, astazi, sunt vestigii arheologice.
Apoi, in aceste locuri dacice(la vremea respectiva) apare o forta a Europei de atunci: Romanii. Dupa retragerea administratiei romane in anii 271-275 d. Hr., retragere facuta din cauza granitelor nesigure, in peisaj se ivesc multe popoare migratoare: goti, gepizi, longobarzi, cumani, pecenegi, si, intr-un final, maghiari.(anii 890-900) Telul lor initial, era sa ajunga in vest. Insa, nu au reusit asta si au fost nevoiti sa se intoarca, formand in Campia Panoniei ceea ce avea sa devina un mare regat, si anume, Regatul Ungariei.
Pentru ca, aveau nevoie de siguranta la granitele de sud si est, regii maghiari au chemat in Transilvania, o comunitate germanica ce, cu timpul, urma sa-si arate valorile culturale si ordinea in care traia. Acestia aveau sa fie cunoscuti sub numele de sasi. Noii-veniti, incep sa-si intemeieze asezari in care sa locuiasca pe perioada sederii lor aici. Ulterior, acestea se dezvolta si devin satel si burgurile sasesti, de mai tarziu. Printre ele se numara si Vard(Wierd, in dialectul sasesc).
In legatura cu satul, prea multe nu se cunosc; istoria satului fiind legata de cea a bisericii evanghelice de aici.
Povestea Vardului incepe in 1319, cand actuala biserica saseasca apare in componenta Prepoziturii Sibiului, o structura bisericeasca catolica, ce va disparea odata cu reforma. Ei bine, chiar si datele despre biserica sunt destul de ambigue si putine, in acelasi timp. Se presupune ca, ea a fost construita undeva prin secolul XIII, ca si constructie de factura romanica.
Turnul de vest al constructiei este adaugat in 1438, conform unor date pe care le-am preluat de pe Wikipedia, sau in secolul XIV, potrivit altor surse.
Apoi nu se mai pomeneste nimic de Vard, sau, nu am gasit eu, pana in 1853, cand aceeasi biserica saseasca este marita si modificata.
In 1877, parte din fortificatiile din jurul bisericii de prabusesc, urmand ca, prin 1924 si prin anii '50, resturile acestora sa fie demolate. Exista doar doua fotografii de epoca ce ne arata aspectul de candva al bisericii evanghelice.
(interior)
Hermann Fabini, arhitect sas, se fereste sa arate in cartea sa "Universul cetatilor bisericesti din Transivania", un plan al constructiei ecleziastice cu tot cu fortificatii, cu toate ca, am gasit pe internet aceasta reconstituire.
In rest, despre Vard, nimic... cel putin deoacamdata. Legatura dintre Biserica dintre centru si sat este data doar de informatia ca, sub biserica, exista o serie de galerii subterane ce mergeau pana la 30 case din apropierea ei.
Poate, la un moment dat, se va gasi cineva care sa dezlege aceste mistere si care, sa gaseasca filele lipsa ale unei istorii stravechi.
Nu uitati sa va iubiti tara si locurile, asa cum nu o face altcineva!!! ;)
De la Viscri, la... Vard
Salutare!!!
Iata ca, vine un moment in care trebuie sa facem ceva mai mult pentru niste... locuri, pana la urma; locuri care pot ajunge sa fie atractive, din punct de vedere turistic. Cum se poate realiza acest lucru?
In primul rand, este vorba despre cadrul natural i care se afla respectivul sat, sau catun. Trebuie sa recunosc ca, aceasta mica localitate din Sibiu,Vard, m-a fascinat, din acest punct de vedere si o face in continuare. Apoi, pe langa cadrul natural, exista un cadru istoric in care se formeaza o comunitate. Sa nu uitam ca Vard, este o veche comunitate saseasca, un cadru al lumii germanice sibiene, aflat in apropierea centrului mestesugaresc din care face parte(Valea Hartibaciului), si anume, actualul oras Agnita.
Insa, subiectul de astazi isi propune sa gasesca niste solutii la ceea ce ar trebuia sa fie Vard, din punct de vedere identitar, sau turistic. Pentru asta, vom merge intr-un alt loc sasesc, la fel de misterios, pana acum ceva ani.
Asadar, ne vom deplasa la Viscri, in Brasov, un loc care, astazi, atrage mii de turisti straini complet de Romania, si asta fara ca in zona sa apara hoteluri sau pensiuni, cladiri care ar fi stricat spatiul "protector" al localnicilor din zona.
"Despre Viscri"
Dupa cum stim, actualul judet Brasov, a facut parte, candva, dintr-un univers aparte, plin de ordine si disciplina, obigativitate si unitate. Acest univers a apartinut unor oameni ce, au reusit in cei peste 800 de ani de existenta in aceasta parte a Transilvaniei, sa-si formeze o intreaga civilizatie cu o dezvoltare in "stil" propriu, in stil sasesc. Tocmai despre ei este vorba, despre sasi.
Viscri este o mica particica din acest univers. Povestea micului sat brasovean se pierde in negura vremurilor. Se presupune ca, sasii au venit in zona prin secolul XIII, in vremea regelui maghiar Andrei II. Pe acel loc, se pare ca, inaintea sasilor, a existat o comunitate de secui. Apoi, au venit sasii, au recladit de la zero tot ce acolo... aproape disparuse, iar vechea biserica secuiasca a fost preluata de ei. In secolele XV-XVI, biserica, catolica inainte, devine evanghelica, in plus fiind si fortificata pentru a preintampina si apara comunitatea de niste eventuale invazii turcesti, maghiare, austriece.
Povestea actuala a satului Viscri, sat ajuns sa fie uitat de catre autoritatile romane, incepe in 1998, cand datorita unei femei din localitate pe nume Caroline Ferdolend, printul Chales de Wales ajunge pe aceste pamanturi. Indregostit de zona, ajunge sa-si achizitioneze niste caswute traditionale sasesti, pe care le-a restaurat, astfel dand un avant si celorlalti sa-si pastreze vechile case, asa cum au fost construite acum mai bine de 100 de ani.
De atunci, Charles a devenit un fel de ambasador al acestor locuri asezate departe de civilizatia urbana, atat la propriu, cat, mai ales, la figurat. Tot de atunci, incet-incet,, comunitatea a inceput sa constientizeze, cu ajutorul acestui om, ca traiesc intr-un sat absolut extraordinar, un sat ce trebuie pastrat asa cum a fost conceput. Astfel, s-au dezvoltat numeroase de mici afaceri de familie, gen... agroturism, ba chiar si minoritatea tiganeasca din sat ajuta la aceste lucruri.
Satul Viscri se afla in Patrimoniul Mondial UNESCO.
Si totusi, de ce un om strain de tara asta promoveaza valorile? Pai, sa ne gandim putin...
Autoritatile romane nu prea fac mare lucru in acest sens, nici chiar din anul 2007, cand Romania a intrat in Uniunea Europeana. De la ei am primit fonduri in vederea acestui lucru, dar, nu au ajuns la noi. De ce? Probqabil, din alte interese. O alta cauza, este mentalitatea oamenilor care, refuza cu orice pret, sa constientizeze ca, tocmai locurile lor natale le pot oferi niste beneficii, atat banesti, cat si sufletesti. Este vorba despre niste satisfactii interioare, de fapt. Si asta, ma face sa ma intreb altceva:
De ce la Vard, nu s-ar putea face, ce s-a facut la Viscri? De ce oamenii nu ar fi interesati? Eu, cand am descoperit zona asta, am aratat, prin intermediul Facebook-ului, ce minunata este. si, n-o sa va vina sa credeti, dar anumite persoane sunt atrase de Vard. Sa nu uitam ca, Romania are ce arata, chiar si prin astfel de mici sate. Am mai spus si pe Facebook... Nu este nevoie de hoteluri, pentru turisti, ci doar, de bunavointa!
Iubiti-va tara si locurile, asa cum nu o face altcineva!!!
